Ligamentele articulației genunchiului


Funcții[ modificare modificare sursă ] Situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei, genunchiul are un rol complex. Această articulație, care susține greutatea corpului "articulația portantă"trebuie să permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, dar trebuie să rămână stabil.

Instabilitatea ligamentelor genunchiului

Mersul, alergarea și accelerarea bruscă, sărirea, răsucirea pe călcâie, frânarea, oprirea, mai mult sau mai puțin bruscă Aceste constrângeri ansamblul forțelor aplicate mecanice pot favoriza apariția unor traumatisme, precum și uzura genunchiului pe termen lung.

Exemple de constrângeri[ modificare modificare sursă ] Presiunea exercitată asupra genunchiului în timpul mersului poate atinge de patru ori greutatea corpului. Obezitatea reprezintă un factor agravant masa de grăsime în jurul articulației și echilibru compromis, cartilaje care suferă, ligamente prea solicitate al uzurii articulației.

ligamentele articulației genunchiului

Mișcările de rotație ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care pot fi intense și care pot, în consecință să favorizeze fisurarea lor. Ligamentele încrucișate joacă un rol capital în controlul stabilității. Acestea împiedică mișcările "dezordonate" ale tibiei în raport cu femurul.

Articulatia genunchiului

Exemple de patologii[ modificare modificare sursă ] Cele mai frecvente sunt: 1. Luxația rotulei.

ligamentele articulației genunchiului

În cazul unei mișcări de rasucire, rotula se deplasează spre partea exterioară a genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei în mod firesc atunci când genunchiul este întins.

Sindroamele meniscale.

Rolul elementelor anatomice in biomecanica genunchiului

Meniscurile pot fi lezate în urma unui traumatism grav sau a unei succesiuni de șocuri ușoare. Tendințele fragmentate.

ligamentele articulației genunchiului

Acestea sunt inflamații ale tendonului cauzate de micro-traumatisme și sunt frecvente la sportivi și în timpul adolescenței. Anatomia genunchiului[ modificare modificare sursă ] Femurul.

Revista Galenus Dr. Alin Popescu Pentru o mai buna intelegere a biomecanicii articulatiei genunchiului este necesar sa amintim rolul altor elemente anatomice cum ar fi meniscurile sau fibrocartilajele articulare, ligamentul colateral lateral, ligamentul colateral medial, ligamentul rotulei, ligamentele incrucisate anterior si posterior. Rolul meniscurilor: au o mare importanta in dinamica articulatiei, in sensul ca ele se deplaseaza intotdeauna deodata cu platoul tibial, gasindu-se in acea parte a platoului care suporta presiunea condililor femurali.

Osul unic al coapsei, el prezintă pe partea inferioară două proeminențe:condilii femurali care se sprijină pe partea superioară a tibiei Meniscurile. Acestea joacă rolul de pernițe amortizoare ligamentele articulației genunchiului femur și tibie. Împreună cu ligamentele, acestea asigură stabilitatea articulară, fără a împiedica mobilitatea.

Structura si biomecanica articulatiei genunchiului Medicina Sportiva PanSportMedical

Ligamentele încrucișate. Situate în mijlocul genunchiului, acestea mențin contactul dintre femur și tibie.

Flexia — extensia este mişcarea principală. Atunci când membrul inferior lucrează în lanţ cinematic deschis articulaţia femuro-tibială joacă rol de pârghie de gradul III, iar în lanţ cinematic închis articulaţia joacă rol de pârghie de gradul I. Mişcarea de flexie-extensie nu se face în jurul unui ax fix datorită formei volute a condililor femurali. Deplasarea segmentelor diferă după modul de acţiune a membrului inferior: în lanţ cinematic deschis femurul rămâne fix, tibia alunecă pe el; în lanţ cinematic închis tibia rămâne fixă, femurul alunecând pe tibie. Mişcarea de flexie începe cu o rostogolire şi se termină cu o rotaţie pe loc.

Peroneul sau fibula. Os lung și fin situat în partea externă a gambei, care joacă un rol minor.

Genunchi - Wikipedia

Platoul tibial. Este partea superioară a tibiei pe care se sprijină femurul. Este cel mai voluminos dintre oasele gambei, situat în partea internă a gambei. Cartilajul articular.

Articulatia genunchiului

Strat de cartilaj care acoperă extremitațile osoase ale tuturor articulațiilor mobile. Aceasta este o suprafață de frecare și de transmitere a presiunilor.

ligamentele articulației genunchiului

Capsula articulară. Aceasta îmbracă și delimitează articulațiile mobile. Ea contribuie la menținerea în contact a structurilor articulației și la asigurarea stabilitații acesteia.

Autor: Drăgulin Oana Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu coapsa. Articulatia gebunchiului trebuie sa fie mobila si supla pentru a permite flexia si extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, sa fie stabila, avand in vedere ca ea sustine toata greutatea corpului. Anatomia genunchiului: In alcatuirea articulatiei genunchiului intra: - femurul: acesta este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei. Impreuna cu ligamentele, acestea asigura stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.

Este membrana care acoperă interiorul capsulei articulare. Funcția ei este aceea de a facilita alunecarea suprafețelor articulare unele pe altele, datorită unui lichid pe care îl secretă:lichidul sinovial.

Traumatisme la nivelul genunchiului

Os situat în profunzimea tendonului mușchiului quadriceps, rotula transmite forțele, exercitate de tendon, către tibie, pentru a permite mișcarea de întindere a genunchiului. Ligamentul patelar.

Ruptura de ligament incrucisat anterior – tratament modern, recuperare 100%

Acesta unește partea inferioară a rotulei cu partea ligamentele articulației genunchiului a tibiei. Tendonul mușchiului quadriceps.

ligamentele articulației genunchiului

Acesta se află în partea frontală a genunchiului, în partea superioară a rotulei. El intervine în timpul mișcărilor de întindere a gambei.

Ligamentele colaterale ale genunchiului

Acesta este tendonul mușchiului cel mai puternic din organism. Ligamentele externe și interne. Acestea asigură stabilitatea articulației. Rolul lor este acela de a limita mișcările spre partea exterioară și spre partea interioară.