Preparate comune de conservare. PASTA FROLLA per crostate e biscotti anestezice pentru osteochondroză


ANEXĂ nr. În cazurile în care preparatele conţin doua sau mai multe din produsele menţionate mai sus, acestea se clasifica la pozitia din Capitolul 16 care corespunde componentei care predomina în greutate. Aceste prevederi nu se aplică nici la produsele umplute de la pozitia nr. Note de subpozitii. Pentru aplicarea acestei definitii, nu se tine seama de diferitele ingrediente adaugate, după caz, la preparare, în cantitati mici, pentru asezonare sau pentru a asigura conservarea sau în alte scopuri.

Cele mai utilizate şi cunoscute condimente sânt: Usturoiul fig. Se utilizează bulbul plantei căţeii care dă produselor un gust iute, un miros caracteristic, pătrunzător şi persistent care stimulează secreţiile glandelor şi peristaltismul tubului digestiv. Are şi o acţiune calmantă, antiseptică, antihelmintică şi hipotensivă. Usturoiul, fărâmiţat sau zdrobit, se adaugă aproape în toate tocăturile de carne, cât şi în saramurile de conservare ale slăninii, cărnurilor sau la prepararea baiţului.

Se utilizează în cantităţi de — g la 10 kg de compoziţie.

Preparate comune de conservare - TARIC3 - Autoritatea Nationala a Vamilor

Coriandrul fig. Se utilizează fructele coapte şi uscate. Acestea, comparativ cu cele verzi, au o aromă preparate comune de conservare un gust plăcut, dulceag. Boabele, de mărimea celor de piper, au o culoare galben-cenuşie şi conţin substanţe aromatizante cu acţiune laxativă, spasmolitică, antihelmintică, antimicrobiană, carminativă combaterea gazelor şi a crampelor intestinale şi dispeptică combate indigestia stomacală.

Seminţele de coriandru se utilizează ca atare pentru aromarea saramurilor, a baiţului; măcinate se folosesc la tocături salamuri, cârnaţi în cantităţi de 10 — 15 g la 8 — 10 kg de compoziţie. Chimenul fig.

  • Cu sare simpl se conserv prin srare uscat urmtoarele: 1 slnina; 2 subprodusele de abator burta, murele, ghemurile, ugerul, urechile, buzele, stomacele de porc ; 3 oricul.
  • ANEXA 16 05/01/ - Portal Legislativ

Chimenul, plantă bianuală, creşte în stare sălbatică şi în cultură, fuctificând în al doilea an de vegetaţie. Seminţele conţin substanţe aromate, cu acţiune laxativă, carminativă şi de stimulare a digestiei; se folosesc întregi şi măcinate. La aromatizarea şi condimentarea unor preparate din carne se adaugă în cantităţi de 8 — 10 g la 10 kg de compoziţie.

Cimbrul de grădină fig. Se utilizează vârfurile cu frunze tinere, recoltate şi uscate în luna iunie, înainte de înflorire. Frunzele, conţin substanţe antiseptice şi antihelminitice, de stimulare a digestiei şi a funcţiilor hepatice. Se utilizează la aromarea saramurii, a baiţului, la prepararea mâncărurilor calde şi în mai mică măsură la tocăturile de carne destinate afumării. Cimbrişorul, timianul, timişorul este o plantă preparate comune de conservare în flora spontană, în special în poienile din pădurile de deal.

(DOC) Fabricarea preparatelor din carne | vasile romania - olteniadesubmunte.ro

Planta se recoltează în luna iunie, imediat după înflorire şi se conservă prin uscare la umbră. Conţine substanţe cu acţiuni asemănătoare cimbrului de grădină; se utilizează mai mult la condimentarea mâncărurilor calde. Rosmarinul fig. Frunzele uscate cu gust şi aromă plăcute, conţin substanţe de stimulare a digestiei, a secreţiei biliare preparate comune de conservare au o acţiune antimicrobiană.

Se utilizează mult la aromatizarea fumului, ca şi la condimentarea, după gust, a preparatelor din carne. Maghiranul, maioranul fig. Planta conţine substanţe aromate, cu acţiune de stimulare a digestiei, de eliminare a gazelor intestinale, de calmare a durerilor stomacale, având şi efecte sedative.

Frunzele sau planta întreagă se recoltează înainte de înflorire şi se usucă la umbră. La prepararea produselor din carne frunzele uscate, sub formă de pulbere, se utilizează în proporţie de 20 — 50 g la 10 kg de compoziţie.

preparate comune de conservare

Tulpinile se folosesc la aromarea fumului. Tarhonul fig.

PREPARATE TRADITIONALE

Părţile aeriene — frunzele, ramurile tinere — recoltate în timpul înfloririi, conţin substanţe cu o aromă fină, plăcută şi cu acţiuni de stimulare a digestiei şi a secreţiei biliare. Se utilizează după gust, la mâncărurile calde, menţinând aroma fină şi gustul preparate comune de conservare al tocăturilor de carne afumată. Ienupărul este un arbust ce-şi păstrează frunzele verzi tot timpul anului şi are o răspândire mare în zona de munte; este cultivat şi în parcuri, cu scop ornamental.

Boabele conţin o aromă specifică, plăcută şi se utilizează la aromatizarea saramurilor. Ardeiul, plantă mult cultivată în bazinele legumicole, are varietăţi cu fructe roşii, cu gust dulce sau iute, din care se prepară boiaua.

Se foloseşte la colorarea şi condimentarea externă a slăninii şi la prepararea cârnaţilor, în cantitate de 5 — 10 g la 10 kg de compoziţie.

Boiaua de ardei în cantităţi mari are o acţiune iritativă a mucoasei stomacale şi a duodenului, considerent pentru care nu se recomandă excesul.

Piperul fig. Conferă alimentelor un gust iute, pişcător, o aromă fină, plăcută. Acţionează ca un bun stimulent al digestiei stomacale. În cantităţi mari este contraidicat pentru cei cu afecţiuni ale mucoasei gastrice ulcere, gastrite.

Boabele se recoltează din arbori înainte de coacere, când au o culoare verzuie; prin uscare devin brune-negre.

Preparate comune de conservare

Piperul de calitate bună are bobul tare, rotund, o culoare pronunţat brună şi se scufundă în apă. Măcinat, piperul se foloseşte la prepararea cârnaţilor: 5 — 10 g la 10 kg de compoziţie. Nu sânt indicate consumurile excesive întrucât pot determina iritarea rinichilor.

Piperul alb este o variantă a piperului negru, care se obţine prin decolorarea învelişului acestuia cu substanţe chimice ce extrag şi o parte din iuţeală.

Piperul alb are o aromă mai fină şi un gust mai plăcut. Se utilizează la prepararea cârnaţilor, în cantitate de 5 — 10 g la 10 kg de compoziţie.

preparate comune de conservare

Ienibaharul — piperul de Jamaica sau pimentul — este fructul arborelui Pimenta afficinalis ce se cultivă în America de Sud, în India şi mai ales în Jamaica.

Fructele se recoltează în stare verde, iar după uscare capătă o culoare brună-cafenie. Boabele sânt de mărimea celor de piper, de care se deosebesc prin existenţa unei excavaţii la locul de prindere a codiţei.

Boabele de ienibahar au un gust şi o aromă combinată de piper, cuişoare, nucşoară şi scorţişoară; este considerat ca un condiment general, calitate ce îi asigură o mare utilizare la prepararea produselor din carne.

preparate comune de conservare

Nucşoara fig. Fructele acesto srbori sânt cărnoase, asemănătoare cu cele de piersic. Miezul, de mărimea unei alune, are o formă ovală sau alungită şi o culoare brună, marmorată pe secţiune.

preparate comune de conservare

Nucşoara are o aromă plăcută, fină, excelente acţiuni de stimulare a funcţiilor digestive şi posedă substanţe antioxidante, care contribuie la o mai bună conservare a tocăturilor ce conţin grăsimi. Existenţa unei substanţe toxice — ministicină — face ca la un consum de 5 g de nucşoară să apară simptome de intoxicaţie. Cuişoarele fig. Se deosebesc după mărime două tipuri: unele mici, de 4 — 10 mm şi altele de 10 — 17 mm.

Cele de calitate inferioară plutesc dacă sânt puse în apă. Aroma plăcută, fină, gustul picant le recomandă la condimentarea saramurii şi a baiţului. Cuişoarele nu se utilizează la cărnurile conservante cu amestecuri de sărare conţinând nitriţi întrucât le anulează efectul. Foile de dafin fig. Foile de dafin au un miros plăcut, aromat şi un gust picant, amărui. Se folosesc la prepararea saramurii prin fierbere sau a baiţului sărat.

Au o utilitate mai mare la prepararea mâncărurilor calde şi a conservelor de peşte, carne şi legume murături. De reţinut că în cantităţi mari imprimă preparatelor un gust amărui. Membranele naturale. Membranele constituie un material auxiliar folosit mult la prepararea cârnaţilor sau a altor produse din carne ce necesită un înveliş protector ori o anumită formă.

preparate comune de conservare

Tubul digestiv se împarte în segmente care poartă diferite denumiri anatomice, cărora le corespunde şi o terminologie populară. Lungimea lor diferă de la specia de provenienţă tabelul 8.

+ Best PREPARATE TRADITIONALE images in | mâncare, rețete culinare, gătit

Prelucrarea primară a membranelor naturale constă în golirea conţinutului prin spălări succesive, îndepărtarea grăsimii a şnurului de grăsimesegmentarea la dimensiunile dorite, întoarcerea pe dos şi îndepărtarea mucoasei prin tragerea dureri la nivelul articulațiilor degetelor la mers degete sau prin răzuire cu un cuţit de lemn.

Maţele se pun pe un fund de lemn şi se trece pe deasupra, prin apăsare uşoară, cu lama cuţitului. Ultimile operaţiuni constă în spălarea şi limpezirea membranelor prelucrate, conservarea cu sare de bucătărie pusă în straturi şi depozitarea lor în vase emailate sau în borcane de sticlă de mărimi adecvate.

preparate comune de conservare

Păstrarea se face în locuri răcoroase, aerisite şi fără lumină. Vezica urinară, după îndepărtarea mucoasei şi spălare, se poate păstra, umflând-o cu aer şi ţinând-o la uscat. Utilizarea membranelor naturale conservate se face după spălarea de sare, înmuierea în apă rece, curată, ce se schimbă des. La terminarea înmuierii se clătesc cu apă rece şi caldă după care se pot umple cu compoziţia dorită.